Papa Francisc: Suferim de oboseala speranţei

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Suferim de oboseala speranţei

[2019-01-26]

sfinţirea altarului
Pornind de la pericopa evanghelică cu întâlnirea de la fântână dintre Isus şi femeia samariteană, Papa Francisc a vorbit astăzi la Liturghia celebrată în Catedrala din Ciudad de Panama despre oboseală. A pornit de la chiar oboseala lui Cristos, subliniind că, obsedaţi fiind de eficienţă, mai uşor contemplăm activitatea lui Isus decât „oboselile Domnului”. Însă „Domnul a obosit, iar în această oboseală îşi găsesc loc atâtea oboseli ale popoarelor noastre şi ale oamenilor noştri, ale comunităţilor noastre şi ale tuturor celor care sunt osteniţi şi asupriţi”.

După ce a pictat o paletă amplă de surse de oboseală, în general pentru omul de astăzi, s-a oprit strict la cei consacraţi lui Dumnezeu, care simt „nevoia urgentă de a găsi o fântână care să potolească şi să îndestuleze setea şi oboseala drumului”. De fapt la Liturghia prezidată astăzi de Pontif în Bazilica Santa Maria la Antigua au participat în special preoţi şi persoane consacrate. Papa a sfinţit altarul Bazilicii, altar supus recent unor lucrări de renovare. Construcţia Bazilicii a început în 1608, durând circa două sute de ani, până în 1796. În 1882 a avut de făcut faţă unui cutremur puternic. Din 2014 a fost ridicată la rang de Bazilică minoră.
„De o bucată de vreme încoace, nu de puţine ori, pare să se fi instalat în comunităţile noastre o formă subtilă de oboseală, care nu are nimic a face cu oboseala Domnului. Este vorba de o ispită pe care am putea să o numim oboseala speranţei”, a susţinut Sfântul Părinte. „Este o oboseală paralizantă. Apare atunci când te uiţi înainte şi nu ştii cum să reacţionezi în faţa intensităţii şi incertitudinii schimbărilor prin care trecem ca societate. Aceste schimbări par nu doar să pună în discuţie modalităţile noastre de exprimare şi de angajare, obişnuinţele şi atitudinile noastre în faţa realităţii, dar, în multe cazuri, par să pună la îndoială practicabilitatea însăşi a vieţii religioase în lumea de astăzi.”
Papa a legat această oboseală a speranţei de situaţia în care se află Biserica astăzi, rănită de atâtea păcate. „Că ne place sau nu, oboselile există”, a spus el, încurajând la copierea atitudinii Învăţătorului, care a spus: „Dă-mi să beau”. „Spunând aceasta, noi deschidem uşa speranţei noastre obosite pentru a ne întoarce fără teamă la fântâna pe care se întemeiază prima iubire, când Isus a trecut pe drumul nostru, ne-a privit cu milostivire, ne-a cerut să îl urmăm; spunând aceasta, recuperăm memoria acelui moment în care ochii săi s-au întâlnit cu ochii noştri, momentul în care ne-a făcut să simţim că ne iubea, şi nu doar de o manieră personală, ci şi comunitară.”
„‘Dă-mi să beau!’ înseamnă a avea curajul de a se lăsa purificaţi şi de a recupera partea cea mai autentică a carismelor noastre originare – care nu se raportează numai la viaţa religioasă, ci la întreaga Biserică – şi a vedea prin care modalităţi se pot exprima astăzi. Este vorba nu doar de a ne uita cu gratitudine la trecut, ci de a merge în căutarea rădăcinilor inspiraţiei sale şi a le lăsa să vibreze din nou cu tărie printre noi. ‘Dă-mi să beau!’ înseamnă a recunoaşte că avem nevoie ca Duhul Sfânt să ne transforme în oameni care îşi aduc aminte de o întâlnire, de o trecere, de trecerea mântuitoare a lui Dumnezeu.”
Conform informaţiilor publicate de Vatican News România, imaginea Maicii Domnului venerată în Catedrală cu titlul de „Santa Maria La Antigua”, a fost adusă în Panama de conchistadorii spanioli în 1510, din catedrala Seviliei. Fecioara Maria este reprezentată în picioare şi purtându-l pe Pruncul Isus pe braţul stâng, în timp ce în mâna dreaptă ţine un trandafir. În 2001, icoana mariană a fost declarată „Patroana Republicii Panama” şi este venerată anual pe 9 septembrie. Vorbind la final de acest lăcaş, Papa a salutat redeschiderea Catedralei după lucrările de restaurare. „A simţit trecerea anilor, ca o martoră credincioasă a istoriei acestui popor şi, cu ajutorul şi munca multora, a vrut să ne dăruiască din nou frumuseţea sa.”
„Nu mai aparţine doar trecutului, ci este frumuseţe a prezentului. Astăzi este din nou locaş care stimulează la a reînnoi şi a alimenta speranţa, la a descoperi cum frumuseţea de ieri devine temelie pentru a construi frumuseţea de mâine.” Invitând la combaterea oboselii speranţei, Papa a încheiat astfel: „Fraţilor, să nu lăsăm să ne fie furată speranţa pe care am moştenit-o, frumuseţea pe care am moştenit-o de la părinţii noştri! Ea să fie rădăcină vie şi roditoare care să ne ajute să facem în continuare frumoasă şi profetică istoria mântuirii pe aceste ţinuturi!”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1241, Ultimul acces: 2026-10-16 11:53:52

Timp total: 0.04s...

[]:1